Acordor vioară online
Cântă o coardă a viorii și vezi ce notă aude acordorul, cât de departe ești în cenți și spre ce coardă tinzi (Sol, Re, La sau Mi). Ai ac și stroboscop, tonuri de referință pentru fiecare coardă și La de referință între 415 și 466 Hz. Sunetul de la microfon se procesează în browser și nu pleacă nicăieri.
Notă
—
Cântă o coardă…
Abatere
—
Frecvență
—
Ideile din spatele controalelor
- Coardele și notele
- Cele patru coarde sunt acordate Sol3, Re4, La4 și Mi5, în cvinte (sursa: Fletcher și Rossing, p. 237). Acordorul alege coarda cea mai apropiată de sunetul pe care îl auzi, deci cânți o coardă liberă pe rând.
- O ordine obișnuită
- În practică se începe de la La, apoi Re, Sol și Mi, cu cheile pentru corecții mari și cu acordorii fini pentru cele mici. Este practica obișnuită, nu un standard, și nu o atribuim niciunei surse.
- Care La?
- Standardul ISO 16 fixează La4 la 440 Hz. Multe orchestre cântă mai sus, iar muzica barocă mai jos, așa că La-ul se poate schimba între 415 și 466 Hz; acordă-l după grupul cu care cânți.
- Temperament egal sau cvinte pure
- Alege „Cvinte pure de la A” ca să acordezi fiecare coardă la raportul 3:2 față de vecina ei. Sol3 iese atunci la 195,56 Hz în loc de 196,00. Galamian (p. 22) scrie că niciun sistem de intonație nu e suficient singur și că interpretul se adaptează acompaniamentului; de aceea oferim ambele.
Greșeli frecvente
- Să acordezi într-o cameră zgomotoasă: acordorul poate lua zgomotul sau altă coardă drept notă.
- Să cânți două coarde odată: cântă o singură coardă liberă pe rând.
- Să acordezi după un La diferit de al grupului cu care cânți (440 față de 442 Hz, de exemplu).
Ce nu poate spune această unealtă
- Acordorul a fost verificat cu semnale generate în teste, nu cu o vioară reală.
- Nu înlocuiește un profesor sau un lutier: nu spune nimic despre starea corzilor sau a instrumentului.
- Ce se spune aici despre ordinea acordării și despre cvintele pure este practică obișnuită, nu un standard.
De unde vin formulele
- ISO 16:1975, Acustică: frecvența standard de acordaj — La4 = 440 Hz. Textul standardului nu a fost citit (se plătește); valoarea apare în catalogul ISO și în surse secundare.
- N. H. Fletcher, T. D. Rossing, The Physics of Musical Instruments, Springer, 1991 — p. 237: acordajul Sol3, Re4, La4, Mi5; p. 238: tensiunea totală a corzilor, în mod obișnuit aproximativ 220 N; p. 276: acordajul violei și al violoncelului.
- I. Galamian, Principles of Violin Playing and Teaching, Prentice-Hall, 1962 — p. 22: despre intonația „temperată” și „naturală” și adaptarea la acompaniament. Cartea nu spune nimic, în paginile citite, despre acordarea corzilor libere în cvinte pure.
Întrebări frecvente
Ce coarde are o vioară?
Patru, acordate Sol3, Re4, La4 și Mi5 (Fletcher și Rossing, The Physics of Musical Instruments, 1991, p. 237).
De ce arată Sol cu aproximativ 4 cenți mai jos în modul cu cvinte pure?
Cvinta pură are 701,96 cenți, cea temperată 700. Pornind de la La în cvinte pure, Sol3 ajunge cu 3,9 cenți sub nota temperată, iar Mi5 cu 2,0 deasupra. Diferența e calculată, nu măsurată pe un instrument.
Se trimite sunetul de la microfon undeva?
Nu. Sunetul se analizează în browser. Singura urmă este setarea de acordor din browserul tău (La-ul de referință, preset și sunetul de referință), pe care o poți șterge din setările browserului.
Cât de exact este?
Nu dăm o cifră de precizie. Detecția a fost verificată pe semnale generate, nu pe o vioară reală, și depinde de microfon și de zgomotul din cameră.